Comuna Albești se află în partea de sud-est a judeţului Botoșani, învecinându-se la nord cu comunele Trușești și Durnești, la sud cu comunele Lunca și Todireni, la est cu comunele Românești și Santa Mare, iar la vest cu comuna Suliţa. Șesul Jijiei, ca și al celorlalte văi mai mici, precum și terasele râului cu același nume, au fost locuite de diverse comunităţi umane, începând din neoliticul timpuriu și până spre sfârșitul Evului Mediu, fapt atestat de descoperirile arheologice din anul 1955 ale echipei conduse de Nicolae Zaharia. În ceea ce privește atestarea documentară a satelor, se poate stabili că primul sat existent pe teritoriul actual al comunei Albești a fost satul Jumătăţeni, înglobat actualmente în satul Jijia. Acest sat este menţionat pentru prima dată la 7 iulie 1430, când Alexandru cel Bun a întărit împărţirea satelor stăpânite de Ioan Jumătate între fiii acestuia.
Comuna Calarasi este situata intre riul Prut – in partea de est si raul Jijia – in partea de vest, situata la o distanta de 6 km de catre acestea, avand in componenta sa localitatile: Calarasi cu vatra veche a satului Ciornohal, satul Libertatea, satul Plesani. Istoria satului Călărași este strâns legată de bătrânul sat Ciornohal, înfiinţat în anul 1821, și cu care formează un singur trup. În anul 1879, Guvernul a trimis un inginer, pe nume Neculcea, care a măsurat și parcelat moșia Ciornohal și a mărit satul cu încă trei sute de locuitori, veniţi din 8 comune și care erau lipsiţi de pământ.
Comuna Copălău nu deține încă un document de atestare, însă din vestigiile așezării getice întărită de la Cotu – Copălău, descoperite pe locul satului medieval Jorovlea – astăzi dispărut, arheologii au demonstrat că au existat locuințe pe o suprafață de 50.000 m. p. și cuptoare pentru producerea obiectelor din ceramică.
Comuna Copălău organizează unul din cele mai importante festivaluri ale usturoiului.
Tinut bogat si variat, cu oameni harnici si traditii adanc infipte in istoria neamului romanesc, comuna Deleni, se intinde pe partea rasariteana a dealului “Pietraria”, la stinga riului “Bahlui” si la nord de orasul Hirlau.
Amplasarea localitatii este inclinata de la Vest spre Est pe o distanta de 8-9 km, cu o diferenta de nivel de 400 m, punctul ce mai inalt ajungind la 594 m fata de nivelul marii.
Dealul “Pietraria” a adunat la poalele sale case si oameni care s-au impinzit de-a lungul vremii, tot mai in jos pina in valea Sloboziei, la extremitatea nordica a comunei.
Aspectul general al comunei, este deluros cu mici depresiuni la poalele dealului si inspre est, la ses. Aceste depresiuni le permit localnicilor sa dezvolte in conditii optime o agricultura diversificata incepind de la cultivarea legumelor, cereale, plante tehnice, viticultura si pomicultura si pina la cresterea animalelor si valorificarea produselor de origine animala.
Localitatea este poziţionată în partea nord-estică a ţării cu o împletire de dealuri joase brăzdate de văi cu râuri.
‘’Din orice parte ai veni, pentru a ajunge la pădurea de ‘’Carpeni’’ (denumire veche a pădurii Dobârceni), trebuie să iei în piept urcuşul molcom al dealului Cozancea-Guranda, din partea central estică a judeţului Botoşani, încadrat de Câmpia Jijiei şi Câmpia Baseului’’ – citat din Scurta monografie a comunei Dobarceni.
Repere Istorice:
Prima atestare documentară, potrivit studierii arhivelor naţionale cât şi în descrierea monografiei, reiese că este la 15 octombrie 1427, într-un document de danie al domnitorului Alexandru Cel Bun, către unul dintre boierii vremii şi anume Oancea…
Ca simbol definitoriu ar putea fi frunza de carpen şi cea de stejar, apoi din cele mai vechi timpuri oamenii acestor locuri au fost, agricultori, păstori (ovine, cornute mari în vechime au fost şi bivoli, şi cabaline) după ultimile animale, două sate au şi denumirea-Bivolari şi Murguţa. O alta îndeletnicire a fost şi creşterea albinelor, trebuie de remercat ca şi astăzi există aceste ocupaţii ale locuitorilor comunei Dobârceni.
Comuna Durnesti, situata la o distanta de 40 km est de municipiul Botosani, are in componenta sa urmatoarele sate: Durnesti, Cucuteni, Guranda, Babiceni, Brosteni si Barsanesti.
Cel mai vechi document care atesta existenta localitatii Durnesti apartine Cancelariei Domnesti din Suceava si este emis in anul 1433. Se presupune ca intemeietorul satului Durnesti a fost Petru Durnea, numele satului provenind de la acesta. Satul Durnesti devine resedinta de comuna la sfarsitul secolului al-XIX-lea. Satul Cucuteni este cel mai vechi sat, dar prima atestare documentara se afla intr-un act de vanzare – cumparare din anul 1643. Satul Guranda, desi locuit din timpuri stravechi, apare mentionat sub acest nume abia in anul 1835; numele satului se presupune ca vine de la padurile de goruni care il inconjoara.
Comuna Durnesti este strabatuta de paraie cu scurgere semipermanenta si cu scurgere permanenta, cel mai important fiind paraul Corogea, care strabate comuna de nord la sud. Barajele naturale si artificiale au condus la formarea a 8 iazuri mari, a caror suprafata totala depaseste 130 hectare.
Comuna Frumusica este situata în partea de sud a judetului Botosani, la limita cu judetul Iasi si la extremitatea sudica a provinciei naturale istorice Moldova de sus, într-un cadru geografic deosebit de pitoresc. Este principala poarta sudica de intrare în judetul Botosani.Comuna este formata din 6 sate: Boscoteni, Radeni, Vladeni-Deal, Sendreni, Storesti si Frumusica.Denumirea satelor este legata fie de cadrul natural, fie de ponderea unor familii de razesi si boieri, care au figurat printre favoritii domnitorilor din epocile de mult apuse.Denumirea comunei îsi are originea de la numele unei frumoase si harnice hangite, Frumusica, la al carei han a poposit de-a lungul timpului, Stefan cel Mare.
Comuna Hlipiceni este situat in nord-estul României, in sudul judeţului Botoşani, in apropriere de limita-judeţ Iaşi. Satele componente ale comunei sunt Hlipiceni, Victoria si Dragalina.
Pe glob, poziţia COMUNEI HLIPICENI este marcată de intersecţia paralelei de 47 35 latitudine nordică şi a meridianului de 27 10 longitudine estică. Asezarea este strabatuta de DJ 282, cu covor asfaltic si cu nodul de cale ferata Iasi – Dorohoi. Distanţa faţă de reşedinţa judeţului este de 36 km iar faţă de capitala României, Bucureşti este de 493 km.
Primele semne de locuire al teritoriului administrativ al comunei Hlipiceni, dateaza din anul 1860, cand domnitorul Dimitrie Sturza aduce din Galitia cetateni pentru ai lucra pamantul. Drept recompensa, le promite slobozia, de unde denumirea initiala a localitatii de Slobozia. Improprietarirea infaptuita de Alexandru I. Cuza a gasit localitatea alcatuita si populatia a primit pamant agricol in proprietate.
Denumirea de Hlipiceni vine de la cuvantul „hleapa”, adica o coca de faina de grau si porumb ce se cocea pe vatra.
Lunca este o comună în judeţul Botoșani, Moldova, România. Comuna Lunca este situată în partea de sud a judeţului Botoșani, la 36 km. de municipiul Botoșani, centrul administrativ al judeţului, legătura cu aceasta făcându-se cu drum asfaltat Răuseni-Lunca-Botoșani, aceasta se învecinează în partea de nord cu comuna Albești, la est comuna Todireni, la sud cu orașul Flămânzi, iar la vest cu comunele Copălău și Suliţa.
Comuna Lunca este compusă din cinci sate: Lunca, Stroiești, Zlătunoaia, Băznoasa și Stănești. Zlătunoaia este unul dintre cele mai mari sate aproape în jumătate din populaţia comunei. Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei Lunca face parte din podișul Moldovei și din depresiunea Jijia-Bahlui-Valea Sitnei.
Intre aceste limite teritoriul comunei Rauseni, are o forma poligonala, neregulata cu o suprafata de 5099 ha si are in componenta cinci sate: Rauseni, Rediu, Doina, Stolniceni si Pogorasti.
Situat in partea centrala a Campiei Moldovei, comuna Rauseni se prezinta sub forma unei regiuni colinare, cu dealuri prelungi si scunde (altitudinea maxima 208 m in Dealul Comandarasti) in partea sudica a comunei cu un sol argilos in buna parte foarte bun pentru fabricarea caramidei si teracotei, dealuri ce marginesc culoarul larg al sesului Jijiei, acoperit cu fanete, pasuni si culturi agricole.
Cea mai veche asezare din componenta comunei este Rauseni atestat documentar din 14 decembrie 1433 conform datelor mentionate in lucrarea “Documentele Moldovenesti-Inainte de Stefan Cel Mare”, volumul 1 pagina 373, anul 1931, unde autorul Mircea Costachescu vorbeste de “Rausenii pe Jijia”, unde este casa lui Micle, asezare care isi trage numele de la satul Huseni sau Husoieni, situat pe malul drept al raului Jijia ce strabate comuna pe o lungime de circa 12 km, pe directia Nord-Vest, Sud-Est.
Comuna a purtat initial denumirea de Comandaresti, dupa numele satului Comandaresti, mai dezvoltata si mai populata pana in anul 1924, cand va primi denumirea actuala de Rauseni, dupa datele istorice mentionate mai sus.
In prezent comuna are o populatie de circa 3100 locuitori, iar centrul administrativ se afla in satul Rauseni unde sunt principalele sedii administrative, socio-culturale si politice.
Localitatea Suliţa se află în partea sudică a judeţului Botoșani, la distanţa de 25 km de centrul de judeţ. Fostele localităţi târgul Suliţa și satul Suliţoaia formează în prezent o sigură unitate administrativă sub denumirea de satul Suliţa. Fostul târg este așezat pe culmea și botul unui deal, ce se termină la confluenţa pârâului Burla, numit de localnici Ursoaia, cu râul Sitna.
Economia comunei Suliţa are un caracter agrar. Principalele culturi întâlnite aici sunt: porumbul, grâul, orzoaica, sfecla furajeră, sfecla de zahăr, floarea soarelui, cartofi, fasole, etc. Comuna este recunoscută pentru luciu de apă (iazul Dracșani – vezi si Barajul Suliţa ) care este administrat de firma S. C. Piscicola. Peștele este scos din apă cu ajutorul năvoadelor și este comercializat atât în judeţul Botoșani cât și în afara judeţului.
Todireni este o comună în judeţul Botoșani, Moldova, România, situată la confluenţa râul Sitna în Jijia. Comuna Todireni este situată în partea de sud – est a judeţului Botoșani, pe teritoriul căreia se intersectează următoarele coordonate geografice: paralela de 47°37’36” latitudine nordică cu meridianul de 27°6’38” longitudine estică.
Așa cum se precizează și în P.A.T.J. Botoșani, repartiţia și evoluţia în teritoriu a reţelei de localităţi, în ansamblu, este rezultatul unui complex de condiţii naturale și social – economice din diferite etape istorice. Așezările rurale au evoluat în principal sub acţiunea factorilor social – economici, dar s-au dezvoltat și sub influenţa mediului natural, a localizării în raport cu posibilităţile de alimentare cu apă, cu existenţa unor resurse (lemn, piatră, loc de cultivat și de pășunat), a unor microclimate de adăpostire, a terenurilor prielnice pentru extinderea vetrelor, etc. Dovezile identificate pe teritoriul comunei Todireni atestă vechimea acestei așezări. În urma săpăturilor arheologice efectuate pe teritoriul comunei s-au descoperit urme ale culturii materiale din cele mai vechi timpuri, adică din perioada preistorică: de pildă, în punctul „LA POD” – situat în apropierea podului de pe Sitna, lângă mira de nivel au fost scoase la iveală câteva piese de silex, lame, etc. atribuite paleoliticului superior.
Trușești este o comună în județul Botoșani, Moldova, România, formată din satele Buhăceni, Ciritei, Drislea, Ionășeni, Păsăteni și Trușești (reședința).
Comuna este situată în partea de nord-est față de municipiul Botoșani, pe malul drept și stâng al râului Jijia. Conform recensământului efectuat în acel an, în octombrie 2011, comuna Trușești avea o populație de 5.229 de locuitori, în scădere față de anul 2002 când se înregistrau 5.749 locuitori. Este compusă din 6 sate: Trușești, centrul de comună, Buhăceni, Ciritei, Drislea, Ionășeni și Păsăteni. Comuna este străbătută pe o distanță de 13 km de râul Jijia, cu afluenții săi, râul Drâslea, râul Găinăria și râul Guranda. Prima atestare documentară a localității Trușești datează din 15 februarie 1568, conform unui Hrisov al Domnitorului Alexandru Lăpușneanu.
A fost declarat oraș prin Legea 80/2004. Este situat în sudul judeţului Botoșani, pe drumul european E58 Botoșani-Hârlău. În componenţa acestei localităţi sunt cuprinse cartierele (fostele sate): Flămânzi, Cordun, Poiana, Nicolae Bălcescu, Bosînceni, Chiţoveni și Prisacani. Este înconjurat de terenuri agricole cultivate în principal cu porumb, grâu, floarea soarelui, orz și sfeclă de zahăr. Pășunile și imașurile comunale asigură hrana pentru oile, vitele și caii din gospodăriile ţărănești. În sfera industrială se remarcă confecţiile, prelucrarea lemnului (mobilă), prelucrarea laptelui, morărit, transporturi și comerţ. Localitatea este considerată punctul de plecare pentru Răscoala din 1907, în amintirea căreia este ridicat un monument în centrul acesteia.