Comuna Hlipiceni

Comuna Hlipiceni este situat in nord-estul României, in sudul judeţului Botoşani, in apropriere de limita-judeţ Iaşi. Satele componente ale comunei sunt Hlipiceni, Victoria si Dragalina.

Aşezare geografică.

Pe glob, poziţia COMUNEI HLIPICENI este marcată de intersecţia paralelei de 47 35 latitudine nordică şi a meridianului de 27 10 longitudine estică. Asezarea este strabatuta de DJ 282, cu covor asfaltic si cu nodul de cale ferata Iasi – Dorohoi. Distanţa faţă de reşedinţa judeţului este de 36 km iar faţă de capitala României, Bucureşti este de 493 km.

Vecinătăţi
Comuna Hlipiceni este situat în partea de sud-est a judeţului Botoşani şi se învecinează cu :
–          la nord – comuna Calarasi;
–          la sud – comuna Sipote, jud. Iasi;
–          la est – comuna Rauseni;
–          la vest – comuna Todireni

Primele semne de locuire al teritoriului administrativ al comunei Hlipiceni, dateaza din anul 1860, cand domnitorul Dimitrie Sturza aduce din Galitia cetateni pentru ai lucra pamantul. Drept recompensa, le promite slobozia, de unde denumirea initiala a localitatii de Slobozia. Improprietarirea infaptuita de Alexandru I. Cuza a gasit localitatea alcatuita si populatia a primit pamant agricol in proprietate.

Denumirea de Hlipiceni vine de la cuvantul „hleapa”, adica o coca de faina de grau si porumb ce se cocea pe vatra.

Populaţia COMUNEI HLIPICENI este de 3872 locuitori, la ultimul recensământ din 2002,din care :
– bărbaţi – 1751;
– femei – 2121

În structura pe vârste a populaţiei se constată o pondere ridicată a persoanelor adulte şi vârstnice cu precădere a celor sub 60 de ani şi o scădere importantă a populaţiei tinere. Principalele cauze care determină această situaţie sunt pe de o parte cele legate de scăderea natalităţii iar pe de altă parte cele legate de migraţia masivă către alte zone din ţară şi străinătate.

Structura etnică : români-3616, maghiari-5, romi- 187, alte naţionalităţi-10.

Persoane salariate – 309

Persoane înregistrate la forţele de muncă –108, din care :
– cu idemnizaţie de şomaj (şomeri) –5 ;
– în căutarea unui loc de muncă – 103.

Clima judeţului, si implicit a comunei Hlipiceni este temperat – continentala, cu influente climatice din nord, cu veri călduroase si ierni geroase, cu viscole.

Vanturile variază in funcţie de deplasarea maselor de aer, de la centrele de maxima, la cele de minima presiune.

Infrastructura de transport:

Legătura cu exteriorul a COMUNEI HLIPICENI se face pe drumuri publice si căi ferate.
Căile de acces rutier : către municipiul Botosani sunt DJ 282 dinspre Rauseni. Prin acestea se realizează legătura cu municipiului Botoşani iar prin interconexiunile acestora cu magistralele rutiere DN 24 C spre Iasi si E576 Suceava-Vatra Dornei, asigură legătura cu vestul României.
Distanţele pe şosea între municipiul Hlipiceni şi principalele localităţi sunt :

Aceste căi de acces sunt conectate cu reţeaua stradală a municipiului dezvoltată pe direcţiile de intrare şi tranzit a drumurilor naţionale şi judeţene ce intersectează municipiul.
Situaţia reţelei stradale din municipiu se prezintă astfel : suprafaţa totală a drumurilor din comuna – 31 km din care :
– modernizate                                                                                                     5  km
– cu impetruiri                                                                                                    16 km
– pământ                                                                                                             10 km

Pentru îmbarcarea-debarcarea călătorilor care utilizează mijloacele auto de transport în comun pentru a se deplasa dinspre sau înspre municipiul Botosani, deservirea este asigurată de o statie situată în centrul comunei.

Căile ferate : Comuna Hlipiceni este deservit de o staţie de cale ferată langa baza Comcereal Todireni. Distanţele pe calea ferată între comuna Hlipiceni şi principalele localităţi sunt :

 
Alimentarea cu apă.
Comuna Hlipiceni nu dispune de Serviciul de apă-canal, localitatea fiind alimentat cu apă din fantani si prin aductiuni proprii prin cadere cu o capacitate de 10 mc/h, debit ce acoperă necesarul de apă al COMUNEI HLIPICENI, asigurând transportul apei in gospodării de la casa de apă amplasata pe un deal (Tarna Veche). Acest rezervor are o capacitate de 300 mc.

Situaţia alimentării cu apă potabilă a COMUNEI HLIPICENI se prezintă astfel:
– lungimea reţelei de apă                                      -12 km
– lungime străzi cu reţele apă                               -12km
– grad de echipare a străzilor cu reţele apă        -18%
– grad de asigurare   cu apă potabilă a populaţiei – 20 %
– capacitate de înmagazinare                                – 300 mc
– număr abonaţi       – populaţie                             – 146 branşamente
– agenţi economici               – 5
– nivel de contorizare                                               – 80 %

În prezent, peste 60% din reţelele de distribuţie au o vechime de peste 40 de ani, în condiţiile în care durata maximă de exploatare este de 15-20 de ani.

Reţele de canalizare.
Comuna Hlipiceni nu dispune de sistem de canalizare.

Electricitate.
Alimentarea cu energie electrică este realizată prin Sistemul Energetic Naţional de către EON MOLDOVA SA., din Staţia 110/20 KV Trusesti .
Lungimea reţelelor electrice din com. Hlipiceni este :
– LEA 20kv – 10 km
– LEA 0,4 kv – 35 km (108,84 km linie comună de iluminat casnic şi iluminat public şi 5 km linie numai iluminat public)
Numărul locuinţelor racordate la reţeaua electrică a COMUNEI HLIPICENI este de 985.
Numărul posturilor de transformare 20/0,4 kv este după cum urmează : PTA/6buc. PTA1, PTA2 si PTA3 – Hlipiceni, PTA1, PTA2 – Victoria si PTA1 – Dragalina
Reţeaua de iluminat public a COMUNEI HLIPICENI asigură iluminatul pe un număr de 81 străzi si ulite

Reţele de gaz.
In comuna Hlipiceni nu exista retea de alimentare cu gaz

Comunicaţii.
În Com. Hlipiceni a fost pusă în funcţiune o centrală digitală de 300 linii, în  1999. În prezent sunt instalate 1.920,5 km cablu Cu, din care : 57,7 km aerian, 1.857 km subteran şi 5,8 km pe zid. Numărul abonaţilor este de 150, din care : 135 abonaţi fizici, 15 abonaţi juridici şi 3 posturi publice.
Totodată, în localitate, funcţionează toţi marii operatori naţionali de telefonie mobilă.

Reţeaua hidrografica si apele reprezintă o resursa naturala regenerabila, insa vulnerabila si limitata. Este formata din râurile Sitna si Jijia, cu afluenţii lor: Rachiti, ochiul Alb, Caruz, ale căror debite variază in funcţie de cantitatea de precipitaţii, fara a exista insa pericolul de inundaţii.

Râul Sitna curge pe o direcţie aproximativa NV-SE si constituie unul dintre principalii afluenţi de pe partea dreapta ai râului Jijia, emisarul tuturor scurgerilor de apa din regiune. Volumul de apa care se scurge pe Jijia este de cca. 110 mil. m³, iar populaţiei ii revin cca. 25000 m³, cantitate care satisface agricultura si economia comunei.

Atât Jijia cat si Sitna cu afluenţii lor au debite variabile in funcţie de regimul precipitaţiilor atmosferice din regiune, iar pe cursul acestora au fost amenajate o serie de acumulări cu rol de irigaţii si piscicol, intre care cel mai important este iazul Dracsani – Suliţa de pe râul Sitna, aflat cu cca. 25 km in aval.

Comuna se suprapune pe un relief cu dealuri mici si mijlocii si face parte din partea de NE a marii unitati geomormologice si structurale cunoscuta sub numele de Podişul Moldovenesc, caracterizata printr-un relief colinar, brăzdat de o reţea de vai înguste cu profil in forma de V, excepţie făcând doar râurile Sitna si Jijia care au un şes bine dezvoltat, cu latimi ce trec frecvent de 250 – 300m iar in cazul râului Jijia si chiar de 500 m. Relieful dominant din perimetrul comunei este de origine sculpturala, aparţinând capiei Moldovei, respectiv Văii Jijiei, la care se adaugă subordonat o serie de forme de relief de origine acumulativa. Limitele colinelor sculpturale ale câmpiei in care este aşezata comuna urmăresc aliniamentul inaltimilor maxime care dau conturul acestui teritoriu administrativ, respectiv dealurile „La podiş” si „Dealul Popii” cu inaltimi de 176, respectiv 179,2 m si „Vulturul” – 180 m.

Relieful comunei este mai joc in centru si mai înalt in nordul si sudul comunei, fiind format din interfluvii sculpturale. Denumirea de câmpie este legata si de inaltimea redusa si de specificul predominant agricol. De o parte si de alta a râului Jijia sunt versanţii si terasele de 50, 100 si 120m.

Solurile comunei se încadrează in zona solurilor cernoziomice levigate propriu-zise, cambice si a solurilor aluvionare, bune pentru agricultura. De-a lungul timpului, activităţile economice au condus la înlăturarea asociaţiilor vegetale naturale iar luarea terenurilor in cultura a determinat întreruperea procesului natural al evoluţiei solului si accelerarea degradării lui, cu favorizarea alunecărilor de teren.